Vino, să te iau în brațe!

Povesteam, poate ați mai auzit, cum într-un seminar cu niște copii ai străzii am făcut un exercițiu. Fiecare copil se așeza, pe rând, pe un scaun și avea în fața lui un scaun gol. Îi spuneam fiecăruia: „Uite, tu ești Dumnezeu și acolo, în fața ta, e sufletul tău. Ai murit și ai ajuns la Judecată. Dar tu acum ești Judecătorul. Ce-i spui sufletului tău?”.

Fiecare se uita și spunea lucruri de genul: „Mă, de ce-ai plecat de acasă? De ce ai furat? De ce ai tras din pungă? Du-te la iad!”. Altul a spus: „Du-te puțin în iad să vezi ce-i acolo, și apoi du-te înapoi pe pământ și lasă-te de drog!”...

În grup era și un băiețel de vreo cinci anișori, Costel. Deși nu vorbea niciodată, l-am așezat și pe el pe scaun și i-am zis: „Uite, Costeluș, aici e Dumnezeu, tu ești Dumnezeu, și acolo e Costeluș, Costel, ce-i spui? Acum ești Dumnezeu, ce-i spui acestui copil?”. După mai multe îndemnuri, spre uimirea mea, a vorbit și a zis: „Vino, mă, să te iau în brațe!”.

Acesta este Dumnezeu, copiii mei! Doar că avem nevoie să devenim copii ca acest Costeluș ca să-L cunoaștem așa. Din păcate, omul „mare” poate să aleagă „dreptatea” și nu mila Domnului. Un Costeluș făcut mare, deținut pe viață, când l-am întrebat ce-o să-i facă Dumnezeu la Judecată, a zis: „Păi, o să mă trimită în iad!”. Eu i-am zis: „Ba nu, o să te ierte!”. S-a albit la față și a zis: „Nu-mi convine!”. „De ce?” „Păi, nu e drept, eu am omorât!”... Înțelegeți, acest orgoliu al meu de a fi drept, de a face dreptatea mea, mă poate face să aleg iadul! Să nu fie!
Maica Siluana Vlad




 



{% display_products limit = "15" columns = "5" type="list" category_name_list="Teologie %

Comentarii

Articole similare

Vino, Iisuse!
Vino, Iisuse!
Stau, Părinte, şi eu la poarta sufletului meu şi Te aştept să intri ca un împărat şi în cămara sufletului meu cel păcătos. Intră, Bunule Iisuse, şi în templul inimii mele şi adu-mi bucurie şi nădejde...
Testul dragostei
Testul dragostei
Ne gândim adesea că e destul dacă recunoaştem existenţa lui Dumnezeu, că e destul să credem că El există. Dar nu-i aşa. Nu-i destul. Dacă avem doar această credinţă, nu suntem cu nimic mai presus...