Kalist Monahul - Ucenic al Sfantului Nicolae Velimirovici

Descriere

„Am avut mare iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, si de aici am primit putere sa ma lupt pentru ceea ce am socotit eu ca imi este de trebuinta in viata. […] in viata mea am cazut adesea, dar dupa aceea m’am ridicat si m’am luptat, am inteles ca viata este o lupta si ca aici, pe pamant, omul nu are liniste.” Aceste cuvinte, cel mai probabil rostire/scriere autentica a Parintelui Kalist (1896-1991), parte dintr-un testament spiritual al sau, cuprins in partea finala a cartii de fata, sintetizeaza cel mai bine continutul si rostul ei. Desi redactata la persoana intai singular in intregime, ea nu se incadreaza in tiparul autobiografiilor, ci in cel al romanelor cu elemente biografice. Autorul - un laic Sarb - si-a intocmit scrierea pe multe marturisiri personale ale Parintelui, pe care l-a cunoscut indeaproape. De altfel, este usor de remarcat acest lucru in iconomia textului, anume faptul ca stilul monahicesc al Parintelui - cum se poate usor identifica in fraza mai sus citata - difera de stilul laic al autorului cartii. De asemenea, modul cum au fost preluate si redate in scris relatarile Parintelui celui ce ,,de mic a fost mandru si incapatanat” tradeaza nu arareori stangacia dogmatica a autorului, strain de profunzimile invataturii de credinta Ortodoxa, fascinat insa de personalitatea Parintelui Kalist.