O, ce dar mare este să trăieşti o viaţă îngenuncheată Ia picioarele Domnului! O, cum nu cunoaşte lumea această viaţă! O, cum nu ştie dulceaţa, pacea, bucuria şi puterea ce se pogoară de sus din cer peste cel ce trăieşte o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului!

Lumea nu-L cunoaşte pe Mântuitorul, de aceea nu cunoaşte această viaţă. Când L-ai aflat cu adevărat pe Domnul, când ai aflat dulceaţa şi puterea unei vieţi plecate la picioarele Lui, atunci nimeni şi nimic nu te poate ridica de lângă El. Nici o „Martă“ din lume nu te poate depărta de lângă El.

Când ai aflat această viaţă, atunci nu mai umbli să-ţi faci datoria faţă de cele sufleteşti şi să scapi de ele cu fel de fel de nimicuri, ci atunci viaţa ta întreagă este o viaţă predată Domnului şi trăită cu El; viaţa ta întreagă curge spre El.

O, cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, Domnul „are grijă de tine” şi de toate lipsurile tale. El Se îngrijeşte de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare.

Cei mai mulţi oameni sunt veşnic îngrijoraţi ca Marta din Evanghelie, pentru că lipseşte „partea cea bună” a Mariei din viaţa lor. Nu-L văd pe Domnul de mulţimea alergărilor. N-au spor şi binecuvântare în traiul lor și în lucrul lor pentru că nu „caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33), pentru că în viaţa lor porunceşte Marta. Eu te întreb, iubite cititorule, cum se înţeleg în viaţa ta cele două „surori”, Marta și Maria?

Din Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 86

***

Nimic nu se întâmplă pe faţa pământului, nici în univers, fără pronia sau fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Tot ce este nobil şi înalt e purtarea de grijă a lui Dumnezeu, iar tot ce este negativ e îngăduinţă de la Domnul; El ştie de ce a îngăduit lucrul acela şi până când va dura. Dacă puterile cugetătoare netrupeşti şi puterile gândurilor ar avea trup, iar noi, oamenii, am putea face ce vrem, ar fi un haos îngrozitor nu numai pe faţa pământului, ci şi în cosmos. Dumnezeu este pretutindenea şi este Lumină de neatins, energie care cuprinde totul. La Dumnezeu nu este trecut, viitor sau prezent. Pentru El este întotdeauna astăzi, veşnicie. Totul prin El se ţine. El ştie de ce a îngăduit să se întâmple ceva. Iar noi, oamenii, prin gândurile şi dorinţele noastre adeseori numai complicăm lucrurile. Numai noi, oamenii, putem să ne împotrivim voii lui Dumnezeu, în timp ce îngerii şi sfinţii se supun întru totul voii lui Dumnezeu. Iar noi, copiii lui Adam şi ai Evei, ne împotrivim. Domnul are mai multe probleme cu noi, cei credincioşi, decât cu aceia care sânt întru totul înstrăinaţi de Dumnezeu.

(Starețul Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 86)