Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!

1. Părinte, ce faceţi dacă un bebeluş strigă tare în biserică?
Cânt mai încet. Vocea lui e mai importantă decât a mea.

2. Părinte, copilul meu de 4 ani fuge prin biserică. Ce e de făcut?
Îi faceţi loc. Când o să fugiţi spre rai, o să vă bucuraţi dacă cineva vă face loc.

3. Părinte, sunt permise jucăriile în biserică? Băieţelul meu ia mereu cu el câte una.
Da, poate veni cu ele, iar după predică, ne jucăm împreună.

4. Părinte, copilul meu a mâzgălit cu carioca o icoană. E păcat?
Nu este. Se şterge. Alţii, mai demult, le-au tăiat cu săbiile, le-au ars şi le-au batjocorit. Îi mai cumpăr eu un set de culori. Apropo, de când s-a atins copilul cu mânuţa de chipul sfântului Nicolae, acesta schiţează un zâmbet cald.

Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!

Părintele Vasile Antonie Tămaş







Comentarii

Articole similare

Nu a plâns niciodată...
Nu a plâns niciodată...
Eleni trăia în frumosul sat Karpenisi. Din anii copilăriei o însoțea sărăcia. S-a măritat cu un bărbat aspru și necioplit, iar după ce s-a căsătorit a continuat să muncească în casele altora, ca să...