Sufletul omului fără Dumnezeu se face iad

Sufletul omului fără Dumnezeu se face iad

„Umblați cât aveți lumină, ca să nu vă prindă întunericul!” (Ioan 12, 35)

Vai de cei care L-au văzut pe El față către față și nu L-au cunoscut pe El, nu L-au primit și au rămas în întunericul lor aducător de moarte. Și noi suntem în vremea Lui, căci El este viu pentru veșnicie. Și astăzi noi avem adeverirea cuvintelor Lui: „Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.” (Ioan 9, 5)

Câtă vreme El este în sufletul omului, El este lumina acelui om. Câtă vreme El Se află în mijlocul unui popor, El este lumina acelui popor. Câtă vreme El Se află într-o școală, El este lumina acelei școli.

Câtă vreme El este într-un atelier, El este lumina muncii și muncitorilor. Oricare este locul de unde El pleacă, se așază întunericul desăvârșit: sufletul omului fără Dumnezeu se face iad; poporul fără de Dumnezeu se face o haită de lupi înfometați și răpitori; școala fără de Dumnezeu se face o fabrică-otravă a prostiei; atelierul fără de Dumnezeu se face un loc al nemulțumirii și urii.

Și gândiți-vă la spitalele și temnițele fără de Dumnezeu – ele se fac peșteri întunecate ale disperării! Într-adevăr, cine se gândește la zilele vieții lui, la zilele fără Hristos și zilele cu El, acest om are în el un mărturisitor al adevărului acelor cuvinte ale Domnului:

„Cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.”

Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006

 



{% display_products limit = "15" columns = "5" type="list" category_name_list="Teologie %

Comentarii