Sfânta Emilia, mama sfinților

Sfânta Emilia, mama sfinților

Emilia din Cezareea Capadociei s-a născut în secolul al IV-lea d. Hristos, epoca de aur a creștinismului, într-o familie care a dat lumii nu mai puțin de 8 sfinți. 

Despre nașterea și copilăria Emiliei nu se știu multe lucruri. Era deosebit de frumoasă iar, ajunsă la vârsta adolescenței, tot mai mulți o voiau de soție. Însă ea dorea să își petreacă viață ca fecioară închinată lui Hristos. A rămas orfană de mică de ambii părinți, tatăl ei fiind omorât pentru credința creștină, iar teama că la un moment dat avea să cadă pradă siluirii vreunui om răufăcător, acceptă propunerea tânărului, înţeleptului şi bunului Vasile, un vestit dascăl de retorică şi, mai presus de toate, creştin evlavios. Mama acestuia era Macrina, o uceniţă a Sfântului Grigorie Taumaturgul, care avusese de suferit în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (284-305).

Emilia și Vasile au dat naştere la zece copii, dintre care nouă au ajuns la vârsta matură. Foarte credincioasă, Sfânta Emilia și-a crescut copii în dragoste de Dumnezeu și Biserică. I-a învățat ce înseamnă rugăciunea și bunătatea, devenind astfel un adevărat model pentru toate mamele creștine.

Soacra Sfintei Emilia, după ce dăruiește nepoților sfaturi înțelepte, primite de la Sfântul Grigorie Taumaturgul, trece la cele veșnice. Ea va fi trecută în calendarul creștin ca Macrina cea Bătrână, cu data de prăznuire la 30 mai.

Vasile, soțul Emiliei, a murit la scurt timp după naşterea celui de-al zecelea copil al lor. Este trecut și el în calendarul ortodox ca Vasile cel Bătrân având data de prăznuire tot 30 mai.

Macrina, cea dintâi născută, a devenit principalul ajutor al mamei sale. Astfel, încetul cu încetul, Macrina și mama ei, au început să trăiască o viață dedicată lui Dumnezeu. Au transformat moşia familiei lor într-o obşte monahală. Și-au eliberat toți slujitorii, însă o parte le-au rămas alături, îmbrățișând viața de asceză și slujire a apropelui.

Trei dintre băieții Emiliei au devenit părinţii de frunte ai Bisericii – Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie al Nyssei şi Sfântul Petru al Sevastei.

Navcratie, un alt copil al Sfintei Emilia, a renunţat la cariera de retor și s-a retras în singurătate pentru a se ruga lui Dumnezeu. Locuia la o distanţă de trei zile de mers pe jos de mănăstirea mamei lui și purta de grijă oamenilor bolnavi şi săraci, oferindu‑le hrana zilnică. La vârsta de 27 de ani, moare într-un accident și este pomenit în calendarul creștin la data de 8 iunie.

După moartea prematură a fiului, Sfânta Emilia și-a petrecut restul anilor cu durere în suflet și în slujirea Domnului.

Macrina, fiica Emiliei, va deveni și ea una dintre sfintele calendarului nostru cu numele de Macrina cea Tânără și este pomenită în 19 iulie. A fost numită de fratele ei,  Grigorie, „învăţătoarea”. Acesta i-a și consemnat viaţa şi învăţătura în lucrarea „Viața Sfintei Macrina”. Cea de- a doua fiică a Emiliei este cunoscută ca Teosebia diaconița.

Sfânta Emilia a trecut la Domnul pe 8 mai 375 și a fost așezată alături de soțul și de fiul ei Navcratie, într-un paraclis aparținând familiei, la Annesi.

Sfântul Vasile cel Mare, despre mama sa, Sfânta Emilia, menționează următoarele:

„Am păstrat în mine aceeaşi învăţătură pe care am primit-o de la răposata mea mamă şi de la bunica mea Macrina. Această credinţă n-am modificat-o nici mai târziu, când m-am mai maturizat, ci doar am adâncit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o părinţii încă de la început. Ca şi sămânţa, care din mică se face mare prin creştere, dar în fiinţa ei rămâne aceeaşi şi soiul ei nu se schimbă, dar prin dezvoltare ea se desăvârşeşte, tot aşa înţeleg că şi învăţătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit şi s-a desăvârşit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeaşi”.

sursa https://radiorenasterea.ro/



 



{% display_products limit = "15" columns = "5" type="list" category_name_list="Teologie %

Comentarii