Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva, pe atât te luminezi

Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva, pe atât te luminezi

Cea mai mare virtute în viața de obște: a nu te birui de tulburare. Cine se biruie de tulburare, pierde. Pe cât vorbești de bine, blagoslovești pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec...

A venit cineva și m-o întrebat: „Câți ani ai?”. I-am spus că am trecut de 70 de ani. El mi-a zis că „Ești un om mort între cei vii”. Mi-a arătat să-mi dau interesul să n-am treabă cu cei vii, ci să am treabă numai cu cei morți. Aceștia morți mă pot ajuta; aceștia vii zic că nu mori acum, mori mai încolo... Cei morți zic: „Ce sunt eu, vei fi și tu”. Dacă el este mort, într-o zi am să fiu și eu mort; adică cu trupul, nu cu sufletul.

Când vine tulburarea, și-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”.

Când am pace, trebuie să mă smeresc mult... și rugăciune; iar când văd că vine duhul deznădejdii, îi spun așa: „Hristos a venit în lume pentru cei păcătoși”.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Brașov, 2010, p. 53)


 



{% display_products limit = "15" columns = "5" type="list" category_name_list="Teologie %

Comentarii