Una dintre cele mai mari sfinte care au trăit în Rusia în acea vreme este Stareţa Pelaghia din Zaharovo, din regiunea Riazan. Iată o mărturie despre harismele ei: „Odată, Poliuşka i-a spus mamei mele, care se afla în vizită la ea: «Du-te, du-te repede acasă şi stinge focul». «Ce foc?», s-a gândit mama mea, dar, când a venit acasă, a văzut un tablou îngrozitor. Tatăl meu rupea foi din Evanghelia pe care mama o adusese de la biserică şi le ardea în sobă. Mai târziu tatăl meu a murit şi Poliuşka ne-a spus că este în mâinile <<<prințului» tartor şi trebuie să dăm pomelnice pentru odihna sufletului său în trei biserici deodată. În acest fel, stareţa ne-a întărit nădejdea că putem să ne rugăm la Dumnezeu pentru mântuirea lui."

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „trebuie să crezi în Dumnezeu cu mărime de suflet, nu să vrei minune ca să crezi." Nu, nu trebui să căutăm cu orice preţ minuni... Dar totuşi trebuie să avem puterea de a ne întări în credinţă văzând lucrările lui Dumnezeu şi ale sfinţilor Săi.”