Taina fratilor gemeni - Vasile Marcu

Descriere

Petruţ, însă, abia auzit, mai îngână câteva vorbe pe care, Paul le înţelese mai mult din mişcarea buzelor:
– Ma…ma, scri…soa..re…!
La auzul acestora, Paul, pe dată intră în fierbere. Un ceva inexplicabil i‑a pătruns adânc în inimă. Repede scoase din buzunarul vestonului scrisoarea lui Petruţ, cu angelicul text şi cu ochii larg deschişi, începu să citească. Şi pe măsură ce se adâncea în conţinut, faţa lui e făcea albă ca varul şi se umplea de sudoare şi lacrimi. La un moment dat a început chiar să se agite şi când a ajuns la versul ce zicea: „Voi, scumpii mei copii, să iertaţi pe mămica voastră…! Paul, se înecă de‑a binelea în plâns şi apoi, fixându‑şi privirile în ochii mari şi luminoşi ai lui Petruţ, îi grăi cu dulce glas: – Iubitul meu frăţior! Tu, iubitul meu frăţior! Iată dar, adevărul adevărat. Adevărul acela care a stat ascuns şi ne‑a frământat aproape un sfert de veac. Pentru mine, tu eşti de acum o adevărată revelaţie divină, slăvit să fie Dumnezeu veşniciilor care ne‑a descoperit pe noi în clipa aceasta, ne‑a scos la lumină şi ne pofteşte să păşim prin porţile de aur ale nemuririi! Amin!
– Amin! – răspunse şi Petruţ cu voce blândă şoptită.
Şi amândoi se însemnară cu semnul mântuitor al Sfintei Cruci.
După acestea, Paul, cuprinse cu braţele pe fratele său geamăn, pentru a‑l lua şi a‑l duce cât mai degrabă la pluton.
Dar,…vai!… şi iarăşi vai! Of, Doamne, ce‑a fost să fie… O mare nenorocire… în momentul când au dat să se urnească din loc, Paul nu a ieşit cu spatele decât foarte puţin, deasupra săpăturii de pământ şi numai pentru timp de o clipă...