Părintele Nicodim Măndiță a fost, cu adevărat, un far călăuzitor în întunericul duhovnicesc al veacului în care a trăit. Mărturii recunosc sfințenia vieții Părintelui și însușirile cu totul remarcabile ale activității sale, prin care și-a pus toate puterile sufletești și trupești în slujba lui Dumnezeu și a aproapelui. Vom consemna aici doar câteva dintre cele mai reprezentative.
În anul 1941, Părintele Toma Chiricuță din București (1887-1971), absolvent atât al Facultății de Litere și Filosofie, cât și al celei de Teologie, cu studii aprofundate la universități prestigioase din străinătate (Leipzig, Erlangen și Heidelberg), îi scria Părintelui Nicodim următoarele cuvinte de apreciere: „Preacuvioase Părinte Nicodim! Mi-au căzut în mână unele dintre cărțile Cuvioșiei tale, care mi-au plăcut foarte mult. Aveți un talent prețios de la Dumnezeu, pe care Cuvioșia ta l-ai înmulțit printr-o muncă fecundă vrednică de admirat. Îmi place scrisul Cuvioșiei tale, fiindcă e duhovnicesc, fiindcă e simplu și pe înțelesul tuturor. Vă socotesc ca pe unul dintre cei mai binecuvântați scriitori, pentru popor, ai Bisericii noastre Ortodoxe.”
Dimensiune: 13 x 20 cm
Pagini: 240