Apa rasfrange... Cerul, ca o apa, rasfrange... Inima, ca un cer, rasfrange... Ochii rasfrang... Roua rasfrange... Și lacrima, ca o roua, rasfrange... O piatra pretioasa rasfrange... Aurul din icoane rasfrange... Peste tot lumina! Și peste tot Lumina-Hristos! Gandul este rasfrangere... Cuvantul este rasfrangere... Gestul este rasfrangere... Poezia este suprema rasfrangere... Rasfrangem creatia lui Dumnezeu... Natura cea minunata... Pe cel de langa noi pe care-l iubim... Chemarea lui... Rasfrangerea sublimeaza frangerea. Rasfrangerea salveaza de la infrangere. Exista o rasfragere a frumusetii si o frumusete a rasfrangerii... Arta! Iata (pe coperta) si aceasta Cer-Cernere a lui Constantin Flondor! Cate straturi de succesiva rasfrangere! Cate ceruri si cat netarmurit albastru! Rasfrangere din rasfrangere ninge, tot ninge peste noi, imaculandu-ne trairea... Totul este rasfrangere... Oglindire si ecou! Culoare si son! Și multa inefabila mireasma, pogorata direct din rai... Se adauga rasfrangerea ta, cititorule-iubitorule, atat de necesara si de binefacatoare oricaror Rasfrangeri... Costion Nicolescu
