Pidalion

Descriere

Începând de la cele mai mari trupuri, ale lumii vazute, si încheind cu cele mai mici
fiinte si trupuri microscopice, ale lumii nevazute, nu aflam că ar putea ele ființa, sau a
se mișca, decât numai după oarecare legi.
Învoirea cea minunat a elementelor în mișcarea universală a firii, scopul și
armonia lor, de la sine arată pe Sfintele și preaînțeleptele legi, ce li s-au pus de către
Atotputernicul Ziditor.
Deci, precum în rânduiala universului și a firii, nu poate fi armonie fără existența
unor legi, tot așa și în rânduiala morală , nici o societate și nici un așezământ nu se
poate cârmui fără anumite legi, cu atât mai vârtos clerul, poporul, și Bisericile
creștinești.
Și iarăși, precum nici un domnitor înțelept, nu ocârmuiește popoarele cu înlesnire și
fericire, fără ca mai întâi să le facă cunoscută voia sa, prin legile după care ele se vor
ocârmui, cu atât mai vârtos societatea nu poate dăinui fără Biserică, care este sufletul
cârmuirii și al legilor, și fără de care nici clerul nu poate fi sufletul unui popor. Deci,
dacă clerul nu va ști calea pe care trebuie să meargă , spre a nu rătăci, și a nu cădea în
pierzare, apoi cum va arăta el turmei sale, calea ce duce la fericire și mântuire? Pentru
a le face cunoscute lor, aceste legi, nu este altă cale, decât a le publica în termenii cu
care ele se pot înțelege mai bine.
Biserica Moldovei, s-au mai bine zis Bisericile nației române, dimpotrivă au greșit,
căci nu i-au fost împărtășite în întregime prin graiuri ce sunt înțelese de fii turmei sale,
culegerea de legi sau canoanele Bisericești, sau când i-a fost împărtășit ceva, s-a făcut
numai poate prin broșuri și manuscrise, care din veac în veac se tălmăceau de către
vreun prieten și fiu al ei adevărat.
În sfârșit, în anul mântuirii 1652 s-a dat la lumină în Târgoviște, capitala țării
Românești, Nomocanonul lui Alexie Aristin, tălmăcit de Daniil monahul panoneanul,
îndreptat de ieromonahul Ignatie Petriță , și tipărit cu cheltuiala mitropolitului Ștefan,
cu titlul ,,Îndreptarea Legii,, care mai bine se putea zice Dreptarolege sau Lege
Dreptar. Acest Nomocanon, precum este știut, este o prescurtare a canoanelor
amestecate cu legi politice, iar nu o completă și simplă culegere de canoane.
Această carte, de la arătatul an 1652 până astăzi neavând noroc de a se retipări, a
ajuns un lucru atât de rar, încât o episcopie sau o mitropolie se poate socoti foarte
norocoasă , dacă i-a mai rămas vreun exemplar întreg!
Pricinile neretipăririi pot fi de mai multe feluri, unele iertate iar altele neiertate,
precum și aceea de a nu fi cunoscute de tot clerul și creștinii, deosebitele legiuiri ale
Sfintei Biserici. Aceasta din urmă s-a întâmplat și cu cartea de față, tocmai pe când era
să vadă întâia oară lumina tiparului în grecește, precum mărturisește fericitul patriarh
Neofit, în scrisoarea sa din 1802, carte care, poate că și la noi are acest fel de
neprieteni, pe care cu o singură trăsătură socotesc îndeajuns a-i încredința despre
adevăr: adică este Biserica învățătoare și propovăduitoarea luminii sau nu? Este ea un
organism social sau nu, unde se aplică proorocescul cuvânt: ,, Lumina sunt poruncile Tale pe pământ. Lumina cărărilor mele este legea Ta. Și arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.