Lupta pentru smerenie si pocainta

Descriere

Eu sfatuiesc oamenii sa se marturiseasca, pentru ca persoanele care au duhuri obisnuiesc sa dea vina pe altul, ca, uite, din cauza cutaruia sufar, ca cineva a trimis duhurile cu vraji, si au intrat in mine si ma chinuiesc. Le raspund ca nu mai trebuie sa spuna vorba asta, ci sa spuna asa: "Pentru pacatele mele!"...

Parintele Proclu Nicau traieste retras intr-un bordei din Muntii Neamtului, pe coama molcoma a unui deal din marginea satului Mitocu Balan.

A intrat in manastire in vremuri de demult, aproape copil fiind, si s-a pus sub ascultarea calugarilor imbunatatiti de altadata, despre care vorbeste cu multa ravna. I s-a spus atunci ca nicaieri nu poti invata mai bine smerenia decat intr-o manastire, in viata de obste. Nicaieri altundeva incercarile nu sunt mai puternice, imprejurarile mai prielnice pentru a te smeri. Si a facut ascultare, a ramas sa invete smerenia in manastire.

Dupa multi ani de incercari, lupte si urcus duhovnicesc, a primit binecuvantarea sa se retraga la liniste. Traieste de atunci intr-o chilie dintr-un bordei taranesc, unde se nevoieste, se roaga si plange. Batranetile il impiedica sa mai primeasca straini cum primea odata, in anumite zile din saptamana. Celor care l-au cercetat li s-a intiparit insa in inima chipul unui mosnegut mic de statura, cu ochi albastri inmuiati in lacrimi, dar cu o veselie duhovniceasca intiparita pana si in trasaturile fetei. Radea si plangea in acelasi timp, primindu-i cu multa, multa dragoste pe toti cei care ii treceau pragul.

Chipul acestui pustnic simplu, fara facultati si doctorate, este cel al unui ava din pateric. Iar cuvintele sale, asemenea. Cuvinte de folos izvorate din traire si smerenie, care merita sa fie consemnate si transmise si celor care nu au avut marea binecuvantare de le primi fata catre fata. Cuvinte despre ascultare, pazirea mintii, rugaciune, bucurii duhovnicesti, judecarea celuilalt, razbunarea prin lacrimi, dar si despre viata de familie, vremurile in care traim si sfarsitul lumii. Toate acestea, imbracate in cea fara de care mantuirea nu se poate: smerenia plina de dragoste.