Descriere
In urma cu 225 de ani  pe 13 ianuarie 1772  ierodiaconul Neofit Kavsokalivitul, refugiat la Brasov, incheia redactarea primului Manual de Impartasire continua care isi propunea restabilirea sensului apostolic si patristic al practicii euharistice ortodoxe. Publicat anonim in 1777, manualul s-a izbit de rastalmaciri si a starnit polemici. In 1783 a intervenit in dezbatere si Cuviosul Nicodim Aghioritul cu un al doilea manual publicat anonim: Carte foarte folositoare de suflet despre Impartasirea continua, relansand o aprinsa controversa care a durat trei sferturi de veac. Patriarhia Ecumenica a tinut in tot acel rastimp o serie de sinoade si a emis nenumarate scrisori si documente oficiale.
Data fiind uitarea acestor texte si a altor surse esentiale, sensul deplin al pledoariei monahilor traditionalisti  stigmatizati drept colivari, reprimati si ulterior reabilitati  n-a fost si nu este inca pe deplin sesizat pana astazi. In ultima instanta, ei nu voiau decat sa restaureze etosul crestinismului apostolic si al Bisericii vechi  etos pascal, in acelasi timp euharistic, ascetic si martiric. Dincolo de recuperarea istorica a acestei dispute, semnificatia ei pentru practica liturgica actuala este de o actualitate perena si stringenta.
Precedandu-l de un amplu studiu istorico-teologic, diac. Ioan I. Ica jr restituie in volumul de fata, pentru prima data intr-o limba moderna, intreg dosarul controversei si principalele marturii ale Traditiei in aceasta problema de maxima importanta pentru viata Bisericii dintotdeauna.
