Cuvant despre moarte

Moartea este o mare taina. Ea este nasterea omului din viata pamanteasca, vremelnica, in vesnicie. Prin savarsirea tainei mortii, ne dezbracam de invelisul cel grosolan care este trupul si trecem ca fiinte sufletesti, subtiri, eterice, intr-o alta lume, in locasul fiintelor de acelasi neam cu sufletul nostru. Aceasta lume este de neajuns pentru organele grosolane ale trupului, prin care in rastimpul petrecut de noi pe acest pamant lucreaza simturile (care de altfel tot ale sufletului sunt, la drept vorbind). Iesind din trup, sufletul este de nevazut si de neajuns pentru noi, la fel ca celelalte lucruri ale lumii nevazute: vedem doar, la savarsirea lucrarii de taina a mortii, lipsa de suflare, naprasnica lipsa de viata a sufletului; dupa aceea, trupul incepe sa se destrame si ne grabim sa il ascundem in pamant; acolo el ajunge jertfa a stricaciunii, a viermilor, a uitarii. Astfel au murit si au fost uitate nenumarate generatii de oameni. Ce s-a savarsit si se savarseste cu sufletul care a parasit trupul? Daca e sa ramanem la propriile noastre mijloace de cunoastere n-avem cum sa stim asta.

Ascunsa taina este moartea!

Sfantul Ignatie Briancianinov