Parintele Mina¦ intr-o exprimare foarte simpla si clara, doreste sa faca cunoscut lumii datoria fata de sansa mantuirii, oferita omului de catre Mantuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos. Asa ne scria doamna profesoara Maria Para, cea care are acum grija de batranetea fericita a parintelui. Iar IPS Andrei Andreicut il caracterizeaza pe Parintele Mina Dobzeu astfel: Om venerabil cu suflet tanar! Ii dinamizeaza pe tineri dar nu numai, ci si pe noi, pe cei mai batrani, ne scoate din inertie.
In ortodoxie, Biblia este vie, cuvantul este duh viu, cuvantul evanghelic sau propovaduitor inseamna, in primul rand, traire, viata spirituala, prezenta lui Hristos si impartasirea cu Hristos iar cuvantul rugaciunii inseamna dialog cu Dumnezeu. Cuvantul inseamna, deci, teologie, adica cunoasterea singurului Dumnezeu adevarat. Astfel, adevarul teologic este si el viu, nu este un rezultat al logicii si al stiintelor exacte (logica este sfarsitul intelepciunii), ci este rezultatul cunoasterii prin traire interioara, contemplativa, prin revelatii (descoperiri) inspirate de Duhul Sfant.
Abia apoi, in al doilea rand, in viata obisnuita, trupeasca, cuvantul are nevoie de interpretare (hermeneutica), deoarece el a devenit doar un simbol, o litera moarta (prima moarte a cuvantului). Simbolurile (parabolele, metaforele etc.) mentin viata spirituala in mod artificial, caci ele inlocuiesc revelatiile directe, care apar doar pentru o inima curata. Simbolurile, pe jumatate arata si pe jumatate ascund, deoarece omul le priveste printr-o fereastra (inima) murdara. Cand inima este curata, cuvantul devine duh viu, simbolul devine imagine revelata, vis, proorocie, toate acestea inspirate de Duhul Sfant. Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 14, 26). Chiar si Apostolii nu au inteles multe decat dupa Pogorarea Duhului Sfant.
Din cauza subiectelor sensibile si tainice atinse in carte, parintele Mina a dat manuscrisul numai ierarhilor, iar celui mai apropiat dintre ei, IPS Teofan, i-a cerut sa o publice numai dupa moartea sa. Totusi, urmare a prieteniei mai vechi ce ne leaga, a preocuparilor si viziunilor comune, precum si a promisiunii imbunatatirii cartii sub aspect redactional, parintele Mina a acceptat publicarea ei acum, la Editura Agaton.
Ioan Cismileanu