În fiecare an, la data de 12 decembrie, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe cel ce s-a arătat apărător al dreptei credințe și făcător de minuni, Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei.

Cântările bisericești consacrate Sfântului, ne arară darurile minunate cu care l-a înzestrat Bunul Dumnezeu: „Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri”.

Sfântul Spiridon a trăit în Insula Cipru la sfârșitul veacului al III-lea și în prima parte a veacului al IV-lea. Toată viața lui a fost una de simplitate, de dragoste față de semeni și de credință puternică în Dumnezeu. A fost un om simplu, a fost păstor. 

În tinerețe a fost căsătorit și a avut o fiică, Irina. După ce soția sa a murit, Sfântul Spiridon s-a dedicat întru totul nevoinţelor ascetice şi sporirii duhovniceşti. Pentru viaţa sa plină de sfinţenie, s-a învrednicit de darul facerii de minuni. 

După primirea hirotoniei nu și-a schimbat felul de a trăi: lucra la treburile și muncile câmpului și chiar continua să-și păzească turma, ca mai înainte. Când niște răufăcători au intrat în stână pentru a fura din oi, o putere nevăzută i-a țintuit până a doua zi în zori, când sfântul i-a întâlnit. Atunci i-au mărturisit fapta lor, părându-le rău, iar blândul păstor, după chipul Mai-Marelui păstorilor, i-a dezlegat și i-a îndemnat să trăiască altfel de atunci încolo, iar mai înainte de a pleca le-a dăruit două oi, spunându-le, pilduitor, că erau răsplata pentru veghea din noaptea trecută.

Viața sfântului a fost plină de minuni, inclusiv vindecări miraculoase, aducerea ploii în timp de secetă și schimbarea unor obiecte în aur. Sfântul Spiridon a arătat multă compasiune și iertare, intervenind în situații de suferință și nevoi. Prin rugăciunea sa, el a eliberat osândiți la moarte și a înviat trupul unei fetițe.

Sfântul Spiridon a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a avut o contribuţie însemnată prin faptele sale minunate în stabilirea dreptei credinţe. Descriind acest moment, IPS Ierotheos Vlachos, spune: „Un moment important din viaţa Sfântului Spiridon este participarea sa la Sinodul I Ecumenic, care a avut loc în Niceea în anul 325 d.Hr., şi minunea pe care a săvârşit-o acolo, prin care a dovedit învăţătura Sfinţilor Părinţi şi mai cu seamă a Sfântului Athanasie cel Mare. Şi anume că Dumnezeu este treimic, Tatăl, Fiul şi Duhul, şi că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu nu este o creatură a Tatălui, ci Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, aşa cum au hotărât Părinţii în Simbolul de Credinţă”.

Smeritul ierarh a trecut către Domnul la 12 decembrie 348, pe când avea în jur de 80 de anii. Sfintele lui moaște sunt izvor nesecat de minuni și vindecări. Au rămas în Cipru până în veacul al VII-lea, apoi au fost mutate la Constantinopol, într-o biserică de lângă Sfânta Sofia. După cucerirea orașului de către turci, sfintele moaște au fost duse în Kerkyra - Corfu (1456), unde se păstrează și astăzi, apărând insula de boli și năvăliri.

Conform tradiției, în fiecare an, darul facerii de minuni al Sfântului și prezența sa constantă alături de cei care au nevoie de ajutorul lui sunt confirmate prin faptul că încălțămintea purtată de moaștele sale se uzează. Papucii săi sunt schimbați anual. La înlocuire, se constată că încălțările sale sunt tocite. Cei care au participat la schimbarea papucilor au observat că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. Se consideră că Sfântul Spiridon părăsește în mod minunat racla și merge în lume să le ajute celor ce îl cheamă în rugăciune cu credință. Din aceste motive, el este numit și „Sfântul Călător”

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!