Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică (decât înfricoşarea).

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică (de bărbat), de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! Împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem (tot ce suntem datori). Oare ce vreau să zic? Iată Pavel ce zice: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).

Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, (ci numai unul din ei)? Tu crede (numai) legii lui Dumnezeu şi (supune-te ei)! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită (de bărbat), să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.

Prin urmare, nuntă este dacă se face după Hristos, dacă e nuntă duhovnicească şi naştere duhovnicească, nu din sânge, nu din dureri ale naşterii. Aşa a fost şi naşterea lui Isaac. Ascultă ce zice Scriptura: „Şi Sarra nu mai era în stare să nască” (Facere 18, 11). Iar nunta nu este din patimă trupească, ci întreagă duhovnicească, atunci când sufletul se uneşte cu Dumnezeu prin unire negrăită şi numai de El este cunoscut. De aceea zice: „Cel ce se lipeşte de Domnul un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). (…)

Despre dragoste i-a vorbit bărbatului şi i-a încredinţat lui cele ale femeii. Şi i-a grăit cele despre dragoste, ca să-l apropie cu tărie şi să-l lipească de femeie. Căci cel care îşi lasă tatăl pentru femeie, dacă o lasă şi pe ea şi o părăseşte, de ce iertare mai este vrednic?

Nu vezi de câtă cinste vrea Dumnezeu să se bucure femeia, încât te-a despărţit de tată şi te-a pironit de ea? Dar pentru ce să facem cele datorate de noi, iar ea să nu facă? Dacă necredinciosul se desparte, despartă-se. Nu este legat fratele sau soră în acest caz (I Cor 7, 15).

Tu, când auzi de frică, să-i ceri frica ce se cuvine unei femei libere, nu frică cum e a roabei (faţă de stăpân). Că ea este trupul tău. Dacă faci această (şi o socoteşti roabă), pe tine te ocărăşti, trupul tău îl necinsteşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale- Omilii la căsătorie, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu 2004, p.45)

***

Or, “teama femeii despre care se vorbește la cununie, teama neroditoare,  este mitocănia cu care se comportă uneori în propriile familii. Ideea că li se cuvine totul, principialitatea fără coroană. Coroana care o punem pe cap în timpul căsătoriei nu arată superioritate, ci egalitate, arată capacitatea bărbatului de a gândi prin Hristos, la femeie,  prin Maica Domnului.

Cand, totuși, trebuie să se teamă femeia de bărbat ?

Femeia să se teamă de bărbat,când bărbatul face pentru ea ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică, ori Mântuitorul pentru Biserică nu doar că și-a dat viața, ci i-a dat sens în eshatologie. Nu cred că există o femeie al cărei sens să fie deschis de bărbatul ei în veșnicie și să nu înțeleagă asta cu frica.

Există atât de multă tandrețe într-un cuplu sănătos, încât tandrețea este o formă de frică: mi-e teamă să nu te pierd; mi-e teamă că dimineața, când mă trezesc, nu mai respiri lângă mine, de exemplu. Oamenii se tem. Văd generația părinților mei, moartea tatălui a adus-o pe mama în situația de a constata ce greu este să nu mai ai subiectul iubirii. Dar sunt foarte mulți oameni în jurul nostru care trăiesc la fel.

În ianuarie eram internat în spital și auzeam cum pe coridor au adus un nene lovit de mașină. Fusese lovit zdravăn și era foarte în vârstă, se auzea după voce. La un moment dat, îl auzeam cum îi spunea soției sale că e bine. Incredibil. Și medicii, și asistentele, și bolnavii, toți eram cu nod în gât. Au început să plângă toți. Era atâta dragoste în ceea ce spunea el, era atâta grijă de a nu-l răni pe celălalt! Două zile după aceea, am văzut-o pe femeie venind în vizită la soțul ei. E copleșitor, în fața unui astfel e tablou de iubire, n-ai cum să nu înțelegi ce înseamnă teama de bărbat. 

Părintele Constantin Necula

Cumpără Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur