Părintele Valerian Grecu. O revelaţie de omenie şi de credinţă. Cuminte şi adânc ancorat în taina mărturisirii cu sânge a Mântuitorului, Bătrânul ne-a redat în cuvinte simple abnegaţia unor mucenici pentru Hristos. Paginile pe care le veţi citi sunt un adevărat pomelnic de martiri, un soi de colibă taborică a temniţelor comuniste. Numai în Lumina Învierii Domnului Hristos paginile acestea au sens de aducere de lumină. Veţi citi gânduri despre oameni (Părintele Ioan Iovan, Părintele Arsenie Boca, Părintele Ilie Lăcătuşu ori Dimitrie Bejan, Maica Veronica, Maica Mihaela ori fraţii de la Oastea Domnului) ai curajului absolut. Dar şi despre trădările din Biserică. Credinţa mea este - după mai mulţi ani de lectură şi deseori lectură de arhivă - că ne aflăm dinaintea uneia dintre cele mai sintetice mărturii ale creştinismului întemniţat. Limpezit în vorbă de multă rugăciune, Bătrânul - lui chiar i se potriveşte numele de Gheronda dinaintea inflaţiei ce ne-a cuprins! - face din toate propoziţiile pârghii care scot din mina suferinţei diamente de preţ.

Pentru orice tânăr român, cartea lui este un manual de istorie. Pentru adulţi, medicament de vindecare a amneziei istorice în care ne scăldăm laşitatea. Cartea redă cea mai elocventă ieşire din frică, din obsesia fricii. Pentru mine, lectura acestor pagini nu este altceva decât recitirea unei declaraţii de dragoste la adresa Bisericii, la adresa călugăriei, a portului preoţesc şi a frăţietăţii creştine.

Pr. Constantin Necula