Cartea de fata apartine unui gen rarisim in literatura duhovniceasca: autobiografia unui Sfant. Ea apartine unui contemporan al parintilor nostri cu totul neobisnuit intre marile figuri ale vremii sale.

Urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar care in plina teroare rosie refuza sa apara la cursuri altfel decat in straie preotesti si opera doar cu icoana pe peretele salii, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, pastor si invatator, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, Sfantul Luca Voino-Iasenetki, arhiepiscopul Crimeei, apare ca o stea de o stralucire unica pe cerul Ortodoxiei vremurilor din urma.

Canonizat in randul Sfintilor Ierarhi Marturisitori, el face parte in aceeasi masura si din soborul Doctorilor fara de arginti, iar Premiul Stalin - cea mai inalta recunoastere a meritelor stiintifice in Uniunea Sovietica de atunci - nu a putut adauga nimic la inaltimea duhovniceasca a doctorului care toata viata sa a pazit cuvantul Marelui Doctor al sufletelor si trupurilor noastre - In dar ati luat, in dar sa dati.