Dacă m-aș fi grăbit să mă căsătoresc, nu mai eram singură de ceva vreme. Dacă m-aș fi grăbit și aș fi spus “da” oricui, astăzi probabil că aș fi fost la al treilea divorț. Măcar. 

 

Dar eu nu m-am grăbit. Unii au spus că sunt pretențioasă, că am așteptări prea mari. Alții spuneau că poate sunt prea retrasă, nu ies în cluburi sau nu sunt ușor de abordat. Nu mi-a păsat și nu îmi pasă nici acum. Da, cer mult pentru că ofer mult. 

 

Dacă mă voi căsători vreodată, vreau să se întâmple cu cel care mă iubește din toată inima. Cel care mă iubește pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce găsește în sufletul meu, pentru felul în care gândesc. Cel care mă vede frumoasă și care mă privește de parcă nu mai există altcineva în jurul meu. Cel pentru care sunt nu doar o fată specială, ci cea mai specială. Îl voi alege pe cel care înțelege că nu pot fi perfectă, care îmi acceptă minusurile. 

 

Dacă mă voi căsători vreodată, va fi cu un bărbat dispus să străbată oceane doar ca să ajungă la mine, să fie cu mine. Iubirea înseamnă sacrificiu, însă sacrificiul înseamnă nimic atunci când îl faci din iubire. Iubirea înseamnă efort și renunțare. Pentru el vreau să fiu o prioritate. Se întâmplă în mod involuntar atunci când iubești. Să pui pe primul loc ceea ce iubești. 

 

Dacă mă voi căsători vreodată, îl voi alege pe acela care e dispus să rămână până la sfârșitul vieții. Cel care îmi oferă certitudinea că nu va renunța la primul obstacol, că va rămâne și în boală, și în suferință, și când ne ciocnim în idei, și când întâmpinăm dificultăți, și când esuez sau cad în depresie. Un bărbat căruia nu îi este teamă de un angajament. Fiindcă iubirea înlătură frica, nu? Cum să stai pe gânduri atunci când știi că pe ea o vrei, că în brațele ei te simți acasă, că nu-ți imaginezi ziua de mâine fără ea? 

 

Dacă mă voi căsători vreodată, vreau să simt prin toți porii și cu fiecare părticică a inimii mele că el e cea mai bună alegere. Că e darul lui Dumnezeu pentru mine. Că îl iubesc cu o iubire care curge din Cer, care crește și ne modelează, ne face mai buni. 

 

Mă voi căsători cu el doar dacă Dumnezeu face parte din viața lui, iar El ne-a confirmat amândurora că întâlnirea noastră a fost în planul Lui. Fie începem cu El să pășim pe un singur drum, fie drumurile noastre se separă.

 

Știți, tocmai de aceea nu se merită să tânjești după un om care nu se aliniază cu principiile tale, care nu e dispus să îți demostreze că îi pasă și nu te vede ca pe unica lui alegere. Lucrurile sunt simple. Simți sau nu simți. Știi sau nu știi. În iubire nu este loc pentru jocuri. Cel puțin, nu în iubirea scrisă de Cer, menită să dureze până în eternitate. 

 

Poate că ceea ce am scris eu aici pare desprins dintr-o poveste. În secolul acesta, chiar e poveste. Dar știu că se poate. Mai rar, ce-i drept, dar e posibil. Iubirea există. Soții buni și soțiile bune, care realmente iubesc, care nu înșeală și rămân până la ultima suflare, există. Și decât să trăiesc ceva mai puțin de atât, prefer să fiu singură.

 

Ioana Sîrghei